Schiţă de idei privind introducerea studiului genealogic în învăţământul românesc

De mai mult timp, mă gândesc la oportunitatea introducerii studiului genealogic în învăţământul românesc – probabil ca o materie opţională, pe lângă Istorie. 

ARGUMENTELE în susţinerea unei asemenea măsuri cred că sunt câteva:

1) În primul rând, în favoarea importanţei cunoaşterii strămoşilor, sunt argumentele formative şi sociale: 

La nivel individual, consolidează un sentiment al apartenenţei şi continuităţii familiale, şi oferă un „plus de identitate, care poate conduce la un plus de demnitate” – sau, într-o explicaţie paremiologică, „cunoscând de unde vii, şti mai bine cine eşti” (Filip Iorga). De asemenea, cunoaşterea faptelor meritorii ale înaintaşilor, alături de o conduită morală, poate avea un efect emulativ, care să-i facă pe moştenitorii lor mai buni. În aceste sensuri, efectul formativ poate fi doar benefic. 

La nivel colectiv, îmbunătăţeşte relaţiile între generaţii (a bunicilor, părinţilor şi nepoţilor) – oferind vârstnicilor o „cale” prin care pot transmite descendenţilor lor învăţăturile deprinse de ei din propriile experienţe de viaţă, iar tinerilor, o „cale” prin care pot «capta» aceste învăţături într-un fel atractiv şi temeinic; la nivel psiho-social, a asemenea experienţă „va întări vârstnicilor sentimentul apartenenţei la acest prezent din care unii din ei se simt izolaţi, iar tinerilor le va da o nouă perspectivă a unei vieţi actuale în care, în pofida tuturor tehnologiilor pe care le au dispoziţie, nu este mai uşoară şi nici mai sigură” (Memoriae).

2) În al doilea rând, sunt argumentele educaţionale:

Studiul propriei genealogii stimulează interesul pentru Istorie (cel puţin, pentru istoria contemporană cu înaintaşii despre care există informaţii), formând bazele unei „curiozităţi istorice”; şi dezvoltă aptitudinile de cercetare: de preluare a informaţiilor (de la părinţi, bunici), de prelucrare a lor (sintetizarea informaţiilor colectate, construirea arborelui genealogic etc.).

3) În al treilea rând, ar fi argumentele şcolare:

O asemenea materie ar permite desfăşurarea unor ore plăcute, relaxate şi captivante, prin care colegii să afle mai multe despre ceilalţi, împărtăşind informaţiile despre propriile lor genealogii, lucru care va duce la îmbunătăţirea relaţiilor în cadrul clasei.

*****

FONDUL MATERIEI

În opinia mea, cred că „studiul genealogic” ar putea fi introdus în următoarele momente ale „ciclului şcolar”:

– în clasele primare, poate un singur an (ex: clasa a IV-a), cu construirea unui arbore genealogic bazat mai multe pe date simple (numele membrilor, anul naşterii, legătura de rudenie) – care va familiariza elevii cu „cadrul” propriei genealogii;

– în clasele gimnaziale, poate în anul în care se studiază istoria naţională (ex: clasa a VIII-a), materia se poate dezvolta, bazându-se inclusiv pe culegerea de informaţii biografice privind viaţa înaintaşilor, care să fie corelate cu evenimentele istorice învăţate;

*****

ASPECTE TEHNICE

Introducerea unor noi materii de studiu nu ar fi o noutate în învăţământul românesc.

În 2004, prin ordinul aprobat de Ministrul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, nr. 4598 / 31.08.2004, a fost introdusă Educaţia antreprenorială ca materie obligatorie în clasa a X-a, „la toate filierele, profilurile şi specializările”. Introducerea acestei materii s-a datorat inclusiv acţiunilor organizaţiei guvernamentale Agenţia Naţionale pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii şi Cooperaţie (ANIMMC) (v.4.2.3. Alte masuri de promovare a culturii antreprenoriale). Desfăşurarea unor programe de educaţie antreprenorială s-a datorat în cea mai mare parte organizaţiei non-profit Junior Achievement România, cu care Ministerul Educaţiei a semnat încă din mai 2003 un protocol de colaborare (Protocol nr. 10184/14.05.2003).

Astfel, prin acţiunile unei organizaţii sau unui grup de organizaţii interesate, ar putea fi trimise cereri către Ministerul Educaţiei Naţionale pentru introducerea „studiului genealogic” ca materie opţională sau obligatorie – urmând să fie realizată apoi o programă şcolară de către un grup de profesori şi specialişti.

Referitor la manuale şcolare, am aflat că, în 2010, a apărut la editura Aramis un asemenea manual, “Cum să fac un arbore genealogic” (ed: Alina Perţea), «pentru cursurile opţionale specifice clasei a IV-a». 

„Stabiliţi maniera în care o reprezentare aparent simplă vă poate defini din punct de vedere identitar si vă poate oferi indicii referitoare la propriul traseu al existenţei. Nu poţi cunoaşte prezentul decât dacă îţi cunoşti trecutul… iată o explicaţie paremiologică, deplin argumentativă pentru utilitatea acestui opţional şi necesitatea urmării sale.”