Centrul de Genealogie

Găseşti aici informaţii de la care poţi porni pentru a începe (sau a continua mai temeinic) o cercetare genealogică – pe site-uri genealogice sau direct la "surse"

Chestionarul „Memoria Elitelor Româneşti”

„Filip-Lucian IORGA. Memoria boierimii. Pledoarie pentru definirea unui portret: Dupa exemplul profesorului Eric Mension-Rigau – specialist în istoria aristocratiei franceze si autor al lucrarilor Aristocrates et grand bourgeois. L’enfance au château si Le donjon et le clocher – autorul a construit proiectul unei cercetari de mare amploare, vizând adunarea de informatii despre istoria familiilor boieresti din Moldova si Tara Româneasca. În acest scop, a elaborat un chestionar foarte amanuntit, în 22 de capitole cu circa 300 de întrebari referitoare la stramosi, educatie, formulele de sociabilitate, mentalitati si viata de zi cu zi, traditiile de familie, strategiile de capitalizare a trecutului si de transmitere a memoriei etc. Raspunsurile la acest chestionar vor putea forma un corpus, temelie pentru cercetarea care ar urma sa reconstituie – cu instrumentele genealogiei, ale istoriei familiei si ale antropologiei istorice – portretul unui grup social cu rol esential în istoria nationala. Utilitatea acestui proiect trebuie înteleasa în contextul unei pierderi tot mai accelerate a memoriei familiale (dupa deceniile de comunism distructiv, de tranzitie alienanta si prin plecarea multor descendenti ai familiilor boieresti în strainatate). Recuperarea memoriei va conduce la revalorizarea istoriei noastre si, de aici, la redefinirea istoriei noastre familiale, de grup, regionale si nationale.”

(rezumat comunicare Congresul al XV-lea, 2010)

…………..

«Dl Filip-Lucian Iorga, Vice-preşedintele Fundaţiei Culturale Erbiceanu, a susţinut sâmbătă, 15 mai a.c., între orele 17.00 şi 17.30, la Muzeul Unirii din Iaşi, în cadrul celui de-al XV-lea Congres Naţional de Genealogie şi Heraldică, prelegerea cu titlul Memoria boierimii. Pledoarie pentru utilizarea metodei chestionarului în definirea unui portret al descendenţilor actuali ai boierimii române, în care a prezentat instrumentul de lucru conceput în noiembrie 2009, la Paris. Pentru prima dată, publicăm integral Chestionarul Memoria boierimii (Le Questionnaire „La memoire des boyards”; The Questionnaire „The Memory of the Romanian Boyars”).

Redăm mai jos rezumatul prezentării Dlui Filip-Lucian Iorga (sublinierile îmi aparţin – n.m.V.M.T.):

Interesul pentru istoria propriei familii m-a îndreptat, treptat, şi către numeroase alte poveşti de familie şi de viaţă.În perioada liceului şi a facultăţii am trăit o adevărată fervoare a arheologiei detaliilor genealogice şi biografice, înregistrând zeci de ore de interviu cu personalităţi ale vieţii culturale româneşti, printre care s-au aflat şi câţiva descendenţi ai familiilor boiereşti din Moldova şi Ţara Românească. Cu unul dintre aceştia, Dl Alexandru Paleologu, am publicat în 2005, la Editura Humanitas, cartea de convorbiri „Breviar pentru păstrarea clipelor”. Lucrările de licenţă în Istorie („Filiaţii imaginare şi imaginarul filiaţiilor”) şi de master în Istoria ideilor şi mentalităţilor („Urmaşi de sfinţi şi împăraţi. Scurtă incursiune în imaginarul genealogic al familiilor boiereşti din Moldova şi Ţara Românească, în secolele al XVIII-lea şi al XIX-lea”), redactate sub coordonarea Dlui prof.univ.dr. Lucian Boia, au reprezentat o continuare firească a preocupărilor mele. În prezent, pregătesc o teză de doctorat despre mitologiile genealogice ale familiilor boiereşti din Moldova şi Ţara Românească, în secolul al XIX-lea. În perioada octombrie 2009 – ianuarie 2010, m-am aflat într-un stagiu de cercetare în cadrul Centre de Recherches en Histoire du XIXe Siècle, afiliat Universităţilor Paris I Panthéon Sorbonne şi Paris IV Sorbonne, sub coordonarea profesorului Eric Mension-Rigau, specialist în istoria aristocraţiei franceze, colaborator apropiat al marelui istoric Pierre Chaunu şi autor al unor lucrări precum „Aristocrates et grands bourgeois”, „L’enfance au château” sau „Le donjon et le clocher”. Luând cunoştinţă de activităţile mele de până acum, de zecile de ore de convorbiri înregistrate şi de absenţa unor studii ştiinţifice despre descendenţii actuali ai boierimii din Moldova şi Ţara Românească, Dl Mension-Rigau m-a îndemnat să utilizez formula chestionarului (care a dat rezultate remarcabile în cazul aristocraţiei franceze studiate de Dl Mension-Rigau).

Am alcătuit, aşadar, un Chestionar de 17 pagini, cuprinzând 22 de capitole cu aprox. 300 de întrebări, destinat strângerii de informaţii despre istoria familiilor boiereşti din Moldova şi Ţara Românească. Întrebările se referă la strămoşi, la educaţie, la formulele de sociabilitate, la uzanţele sociale, la mentalităţi şi viaţa de zi cu zi, la tradiţiile de familie, la strategiile de capitalizare a trecutului şi de transmitere a memoriei etc. Am distribuit deja, începând cu luna decembrie 2009, peste 150 de chestionare descendenţilor familiilor boiereşti care locuiesc în România, Franţa, Elveţia, Germania, Italia, Marea Britanie sau Canada. Peste o treime dintre destinatari s-au angajat să completeze chestionarul, iar mai mult de 20 dintre aceştia mi-au trimis deja răspunsurile lor. Voi încerca în continuare să trimit Chestionarul cât mai multor descendenţi ai familiilor boiereşti, în speranţa că răspunsurile vor putea forma un corpus pe care să-mi pot baza cercetarea care ar urma să construiască, cu instrumentele genealogiei, ale istoriei familiei şi ale antropologiei istorice, portretul unui grup social cu rol esenţial în istoria naţională. Pe lângă recomandările metodologice ale Dlui Eric Mension-Rigau, în desfăşurarea anchetei şi a cercetării voi beneficia şi de acelea venite din partea Dnilor Neagu Djuvara, Mihai Dim. Sturdza, Ştefan S. Gorovei, Radu Negrescu-Suţu, Radu Rosetti şi Constantin Laurenţiu Erbiceanu.  Comunicarea mea din cadrul celui de-al XV-lea Congres Naţional de Genealogie şi Heraldică, plasat sub deviza „Strămoşii noştri – Istoria noastră” se va axa pe prezentarea conţinutului Chestionarului, a utilităţii acestui demers, în contextul unei pierderi din ce în ce mai accelerate a memoriei familiale (după deceniile de comunism distructiv, de tranziţie alienantă şi prin stabilirea multor descendenţi ai familiilor boiereşti în afara României) şi a metodelor pe care le voi folosi în prelucrarea şi interpretarea răspunsurilor primite. Recuperarea memoriei strămoşilor ne va conduce la revalorizarea istoriei noastre şi, de aici, la redefinirea identităţii noastre familiale, de grup, regionale şi naţionale. Demersul meu nu se vrea decât un instrument pe acest drum. ” [….]»

(articol „Prezentarea Chestionarului Memoria boierimii, conceput de către Dl Filip-Lucian Iorga”, din 25 mai 2010, via Fundaţia Culturală Erbiceanu)

Filip Lucian Iorga la al XV-lea Congres Naţional de Genealogie şi Heraldică (2010)

Filip Lucian Iorga la al XV-lea Congres Naţional de Genealogie şi Heraldică (2010)

____________________

DETALIERE SUPLIMENTARĂ (articolul Proiectul „Memoria elitelor româneşti” din 17 noiembrie 2012, via Poiana Moşnenilor):

În 2009-2010, în cadrul Şcolii Doctorale de Istorie, am beneficiat de o bursă de cercetare în cadrul Centre de Recherches en Histoire du XIXe Siècle, de pe lângă Universităţile Paris I Panthéon – Sorbonne şi Paris IV Sorbonne. Coordonatorul acestui stagiu a fost profesorul Eric Mension-Rigau, colaborator al lui Pierre Chaunu şi specialist în istoria aristocraţiei franceze contemporane. Eric Mension-Rigau este autorul mai multor cărţi despre educaţia din familiile aristocratice, despre relaţia dintre aristocraţie şi cler, despre strategiile de legitimare, uzanţele sociale, mentalităţi şi forme de transmitere a memoriei[1].

Într-una dintre cărţile lui Eric Mension-Rigau, L’enfance au château, am găsit un instrument de lucru pe care autorul şi-a fundamentat mai multe dintre lucrările sale: este vorba despre un chestionar adresat descendenţilor aristocraţiei franceze, prin care aceştia sunt rugaţi să răspundă la o serie de întrebări legate în special de educaţie, de perioada de formare şi de alte aspecte ale copilăriei şi adolescenţei. Chestionarul, care are 6 capitole şi numără aprox. 100 de întrebări, a fost realizat cu sprijinul profesorului Jacques Revel, coordonatorul tezei de doctorat a lui Eric Mension-Rigau, la École des Hautes Etudes en Sciences Sociales, şi a fost distribuit, pe parcursul a doi ani, în 1000 de exemplare, descendenţilor aristocraţiei franceze. Rata de răspuns a fost ridicată, peste 40%, iar mărturiile adunate reprezintă un bogat material documentar, utilizabil în scrierea istoriei aristocraţiei franceze, în descrierea mentalităţilor unui grup social şi în completarea unui tablou mai amplu de istorie socială.Lectura chestionarului realizat de Eric Mension-Rigau şi discuţiile purtate cu el m-au determinat să iau în calcul posibilitatea alcătuirii unui chestionar adaptat mediului românesc.

Am fost motivat de mai multe argumente:

a) Studiul boierimii din Moldova şi Ţara Românească suferă încă de lipsa unor abordări fundamentate din punct de vedere metodologic, care să treacă dincolo de cadrul restrâns al alcătuirii unor spiţe de neam şi să aprofundeze privirea asupra resorturilor interne ale unui grup social, asupra mentalităţilor, tradiţiilor, transmiterii memoriei etc. Dacă lucrările de pionierat ale unor Mihai Cantacuzino[2], Costandin Sion[3] sau Octav-George Lecca[4] sunt mai degrabă surse literare utile pentru cercetarea mitologiilor genealogice, lucrările de genealogie aplicată de la finele secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea ignoră aproape cu desăvârşire mentalităţile şi forul privat[5]. După absenţa forţată din timpul regimului comunist, studiile de genealogie au reapărut după 1989, în special graţie eforturilor Institutului de Genealogie şi Heraldică Sever Zotta din Iaşi, coordonat de Ştefan S. Gorovei[6]. Studii genealogice erudite şi detaliate, dar foarte strict circumscrise ştiinţei genealogice, a realizat Mihai-Sorin Rădulescu[7]. O încercare de sinteză monumentală, de talia tentativei eşuate dar extraordinar de valoroase a lui Ştefan D. Grecianu (Genealogiile documentate ale familiilor boiereşti), şi de extindere a paletei tematice este enciclopedia istorică, genealogică şi biografică Familiile boiereşti din Moldova şi Ţara Românească a lui Mihai Dim. Sturdza, din care au apărut deocamdată doar primele două volume, care se opresc la litera B[8]. Alte istorii de familie au fost publicate de către descendenţi ai unora dintre familiile boiereşti[9]. Poate că mai multe detalii despre mentalităţile boiereşti transpar din câteva cărţi de memorii, scrise de descendenţi ai familiilor istorice[10]. În fine, unele cărţi de convorbiri reprezintă, la rândul lor, o bogată sursă documentară[11].

În toate aceste cazuri lipseşte, însă, încercarea unei sinteze care să deceleze mecanismele subtile ale distincţiei, ale transmiterii memoriei, ale mitologiilor genealogice şi ale imaginii de sine a descendenţilor boierimii. Cărţile de genealogie se concentrează aproape întotdeauna pe filiaţiile propriu-zise şi pe aspectele de istorie politică. Memoriile şi cărţile de convorbiri livrează, de cele mai multe ori, informaţii brute care nu beneficiază de comentarii şi interpretări istorice, sociologice sau antropologice.

b) Genealogia şi istoria familiei au nevoie, şi la noi, să utilizeze instrumente de investigare moderne şi să se deschidă către interdisciplinaritate.

c) Alcătuirea chestionarului nu vine pe un teren nou pentru mine. Sunt eu însumi posesorul unei arhive de istorie orală de aprox. 250 de ore de convorbiri cu zeci de personalităţi ale vieţii culturale româneşti. Unele dintre aceste interviuri au fost deja publicate (Corneliu Axentie, Barbu Brezianu, Ion Irimescu etc.), iar convorbirea cu Alexandru Paleologu a apărut ca volum de sine stătător[12]. Fără să constituie o bază de date suficientă, această arhivă este un punct de plecare foarte util şi beneficiază de două avantaje importante: în primul rând, proporţia de descendenţi ai boierimii este, în arhiva mea, mult mai mare decât în uriaşa arhivă de istorie orală a Fundaţiei Academia Civică (axată pe mărturiile despre represiunea comunistă) sau decât în arhiva Victoriei Dragu Dimitriu (care se concentrează nu atât pe istoriile de familie, cât pe legătura celor intervievaţi cu istoria oraşului Bucureşti); în al doilea rând, istoria de familie, amintirile genealogice şi comentariile pe marginea mentalităţilor specifice ale descendenţilor familiilor boiereşti ocupă o parte semnificativă din convorbirile pe care le-am realizat în perioada 1999-2010.

d) Chestionarea descendenţilor actuali îmi oferă, de asemenea, accesul către imaginarul genealogic al unor familii de care genealogiştii români nu s-au ocupat până acum şi despre care nu s-a publicat nimic (în această situaţie se află foarte multe familii care aparţin boierimii mici şi mijlocii).

e) Există încă numeroase arhive de familie care nu sunt accesibile nici publicului larg, nici cercetătorilor. Niciun studiu serios despre boierime nu se poate baza numai pe documentele din arhivele publice, atâta timp cât unul dintre elementele definitorii ale oricărei nobilimi este recursul documentat la memorie şi grija pentru păstrarea urmelor memoriale. Mai mult, există monografii de familie care circulă în circuitul închis al descendenţilor dintr-un strămoş comun. Aceste monografii nu respectă, poate, întotdeauna cu rigoare regulile cercetării istorice, dar sunt, aproape de fiecare dată, tezaure de memorie, cu atât mai valoroase, pentru istoricul imaginarului, cu cât sunt redactate, în general, de către membri ai familiilor respective.

f) Strângerea de date prin aceast chestionar are şansa să nască o arhivă care să faciliteze accesul istoricului către o zonă aproape imposibil de cercetat prin mijloacele convenţionale: arhivele private şi, dincolo de acestea, atitudinile personale şi universul intim familial.

Există, desigur, şi dificultăţi pe care un astfel de demers le ridică:

a) Există riscul inadecvării, prin aplicarea unei metode utilizate în Franţa, asupra descendenţilor boierimii române, care prezintă numeroase diferenţe faţă de aristocraţia franceză.

b) Dificultatea distribuirii chestionarelor. România nu are o asociaţie a boierimii, aşa cum Franţa are celebra Association de la Noblesse Française (ANF). Nu există un echivalent românesc al Bottin mondain şi nici măcar publicaţii mondene care să se ocupe în mod special de descendenţii boierimii. Descoperirea acestor descendenţi trebuie făcută empiric, din aproape în aproape şi pe baza recomandărilor personale.

c) Destinatarii şi interlocutorii mei aparţin unui mediu pentru care discreţia este una dintre valorile fundamentale. Un chestionar de acest tip poate fi considerat indiscret şi poate fi respins din această cauză.

d) O categorie socială căreia i-au fost confiscate averile, ai cărei membri au fost încarceraţi în timpul regimului comunist şi au plecat, în număr mare, în străinătate, s-ar putea să fi pierdut cea mai mare parte din patrimoniul ei memorial.

e) Lungimea chestionarului (despre care vom vorbi mai jos) i-ar putea speria pe eventualii subiecţi, iar caracterul „deschis” al întrebărilor va limita analiza statistică a rezultatelor.

f) Nu în ultimul rând, dificultăţile logistice sunt şi ele importante. Această cercetare trebuie susţinută din resurse proprii, beneficiind doar de sprijinul moral al Institutului de Genealogie şi Heraldică Sever Zotta din Iaşi.

Luând în calcul toate impedimentele, am decis totuşi că urgenţa primează. Dacă documentele din arhivele publice pot fi oricând consultate, mărturiile inedite ale oamenilor riscă în orice moment să se piardă pentru totdeauna, iar arhivele de familie să se risipească. Oricât de dramatic sau de clişeizat ar suna, este o luptă contra cronometru a memoriei contra uitării, luptă în care istoricul este obligat să se implice, spre a nu rata (deşi este deja destul de târziu) şansa de a beneficia de aceste mărturii valoroase prin ele însele, dar şi prin modul ştiinţific în care ele pot fi obţinute şi prelucrate.

Păstrând aproape modelul chestionarului francez, am început treptat să mă desprind de el. În primul rând, pentru mine nu educaţia era punctul central de interes, ci imaginarul genealogic, strategiile distincţiei şi ale legitimării sociale, strategiile de transmitere a memoriei. În timpul redactării s-au ivit, însă, noi şi noi întrebări. Am hotărât, în ciuda unor recomandări avizate, să includ în chestionar toate întrebările care mi s-au părut relevante pentru trasarea portretului descendenţilor contemporani ai boierimii române. Dacă Jacques Revel caracteriza chestionarul realizat de Eric Mension-Rigau drept „interminabil”[13], materialul meu a ajuns să fie de aprox. 4 ori mai lung (22 de capitole, cu peste 300 de întrebări). Mi-am asumat însă riscul de a-mi înspăimânta destinatarii, din dorinţa de a nu rata nicio temă esenţială.

Bazându-mă pe propriile convorbiri cu descendenţi ai boierimii, pe alte convorbiri publicate şi pe lucrări româneşti de genealogie, am încercat să adaptez întrebările specificităţilor boierimii române şi să ating cât mai multe probleme relevante. Prima variantă a chestionarului am denumit-o „Memoria boierimii” şi am prezentat-o la Congresul de Genealogie de la Iaşi, în mai 2010. Treptat, am înţeles că lungimea chestionarului îi împiedica pe mulţi corespondenţi să-mi răspundă, aşa că am realizat şi o formă rezumată a chestionarului, aceea pe care o voi publica şi aici. Şi numele l-am modificat în „Memoria elitelor româneşti”, pentru că demersul meu nu se poate rezuma la descendenţii familiilor boiereşti, fără a lua în considerare alte segmente ale elitei româneşti: marea burghezie, dinastii intelectuale, moşneni şi răzeşi.

ANF înregistrează, în Franţa, în jur de 3000 de familii cu ascendenţă nobilă demonstrabilă. E. Mension-Rigau a ales să trimită 1000 de chestionare, aşadar s-a adresat unei treimi din nobilimea certificată în Franţa şi a primit 464 de răspunsuri.

În Moldova şi Ţara Românească nu putem identifica, începând cu secolul al XV-lea şi terminând cu secolul al XIX-lea, mai mult de 500 de familii boiereşti proprietare de mari moşii, care au jucat un rol istoric important, care s-au menţinut pe mai mult de una-două generaţii în dregătorii importante şi care au fost recunoscute de arhondologii şi de genealogiştii români. Nu intră, desigur, în discuţie moşnenii şi răzeşii (oameni liberi proprietari de pământ, din care multe familii boiereşti descind, dar cu care boierimea nu s-a confundat niciodată)[14] şi nici sutele de boieriri din secolul al XIX-lea, care apar, spre exemplu, în Arhondologiile Ţării Româneşti de la 1837, editate de Paul Cernovodeanu şi Irina Gavrilă[15]. După consultări cu Dnii Neagu Djuvara, Mihai Dim. Sturdza şi Ştefan S. Gorovei, am ajuns la concluzia că nu există probabil mai mult de 200 de familii boiereşti care să mai aibă descendenţi recunoscuţi în prezent. Se adaugă celelalte familii, din marea burghezie şi din alte segmente ale elitei româneşti. Pentru că numărul familiilor cu ascendenţă nobilă sau notabilă este oricum mult mai mic decât în Franţa[16], am hotărât să le trimit câte un exemplar din Chestionarul Memoria boierimii (apoi Memoria elitelor româneşti) tuturor acelor descendenţi pe care voi putea să îi identific şi cărora voi reuşi să le aflu contactele. Dacă în Franţa, unde există o asociaţie a nobilimii, identificarea destinatarilor nu s-a putut face decât în mod empiric[17], cu atât mai mult nu puteam proceda altfel în cazul descendenţilor elitelor româneşti.

Ancheta se află în plină desfăşurare. Am distribuit chestionarele, în ţară şi în străinătate (Franţa, Elveţia, Germania, Austria, Marea Britanie, S.U.A., Canada, Olanda, Italia, Finlanda, Australia etc.). În noiembrie 2012 pot prezenta următoarea situaţie intermediară:

– mărturii ale unor descendenţi ai boierimii aflate în arhiva mea personală de convorbiri, înainte de redactarea chestionarului: 15

– chestionare distribuite (prin poştă, e-mail sau înmânate personal): peste 250

– numărul familiilor din vechea elită românească din care fac parte destinatarii şi a căror amintire este păstrată de către aceştia: cca. 150

– răspunsuri primite până în prezent: 57

– promisiuni ferme de completare a chestionarului: 50

– pe lângă răspunsurile la chestionar, am mai primit: arbori genealogici (mulţi dintre ei inediţi); fotografii inedite de familie; câteva blazoane de familie; monografii inedite de familie (destinate exclusiv membrilor familiilor respective); texte memorialistice inedite; câteva documentare de familie nedifuzate, care evocă lumea boierească.

– corespondenţa purtată în aceşti ani poate prezenta şi ea interes documentar.

Proiectul continuă şi sper ca volumul de informaţie pe care îl voi acumula să-mi permită scrierea unei sinteze dedicate memoriei de familie şi descendenţilor actuali ai vechilor elite româneşti. […]”

Notă: Nu am redat aici şi notele de subsol, care pot fi citite în articolul original (V.M.T.)

3 comentarii la “Chestionarul „Memoria Elitelor Româneşti”

  1. tudorvisanmiu
    iulie 5, 2013

    Reblogged this on tudorvisanmiu.

  2. Pingback: Apel public către urmaşii nobililor maramureşeni (Teofil Ivanciuc) | Centrul de Genealogie

  3. Labaro e Medagliere. I Cruciani o Crociani (Crociani Baglioni) di Serravalle di Norcia nel ducato di Spoleto
    di Fernando Crociani Baglioni

    L’autore, noto saggista, giornalista e istoriografo, che nel campo delle scienze ausiliarie della storia a livello italiano ed europeo rappresenta un autorevole firma, ha voluto questa volta narrare la storia della sua ascendenza, dall’Umbria „santa e guerriera” alla Roma universale, attraversando sei secoli, per sedici generazioni. Descritti innumerevoli personaggi, dalla piccola patria di San Benedetto alla Città Eterna: artisti e uomini d’arme, di toga, di scienza e di chiesa. La compagine familiare dei Cruciani o Crociani si intreccia con altre nobili casate e col ramo nursino dei Baglioni, la celebre „famiglia di condottieri del Rinascimento italiano”, di cui assume col cognome il glorioso retaggio.

    CROCIANI BAGLIONI o CRUCIANI

    Antica nobile famiglia del Ducato di Spoleto, di parte guelfa, con genealogia documentata risalente a Ser Simone capitano della Repubblica di Norcia, sec. XV.

    Alleata delle famiglie patrizie fiorentine dei Cresci e dei Fede, dette alla Repubblica fiorentina sei Priori dal 1350 al 1409. Annoverò in Umbria numerosi priori, prelati, capitani, giuristi e artisti. Godé nobiltà in Recanati dalla prima metà del XV secolo, e patriziato in Camerino; onori civici in Macerata (1458-1470); in Todi, che le intitolò una strada cittadina; ed in Collevecchio, ove essendo primaria, con palazzo, arma e strada intitolata, edificò la chiesa di Sant’Andrea col convento de’ Cappuccini (1525).

    Il Pontefice Clemente VII creò il prelato e giureconsulto Giovanni Andrea Cruciani governatore di Foligno (1531). Paolo III nominò il medesimo governatore di Assisi: arma ed epigrafe poste nel 1542 sul frontone del palazzo dei priori di Assisi; e Michelangelo capitano delle armi papali in Roma (1547). Vestì l’abito di Malta in persona di Cencio cavaliere gerosolimitano (1566).

    Ricevuta per giustizia nell’Ordine di Santo Stefano dal 1573, come quarto de’ Confalonieri nobili di Recanati; dal 1590, come quarto dei nobili Bernabei patrizi di Camerino e Cavalieri di Malta; e dal 29 settembre 1599 in persona del cavaliere milite Lodovico Cruciani. Portò nel 1642, come quarto, prove di nobiltà per la ricezione nel S.M.O. Gerosolimitano di Malta dei nobili Begnini patrizi di Camerino.

    Monsignor Giuseppe Cruciani, di Cascia, fu prelato palatino, membro della nobile anticamera segreta, maestro del Sacro Palazzo Apostolico di Alessandro VII dal 1657. Nobili di Spello (m.f.) (4 ottobre 1773) in persona di Angelo Vincenzo priore di Spello (Elenco Ufficiale della Nobiltà Italiana, 1922). Antonio, conte, patrizio di Camerino, della Pontificia Accademia dei Nobili Ecclesiastici (1802).

    Gaetano, ufficiale di cavalleria di Ferdinando II e Leopoldo II d’Asburgo-Lorena, cavaliere dell’Ordine di San Giuseppe (16 agosto 1815). Assume il titolo comitale per antico uso e per la consuetudine invalsa dalla Restaurazione (motu proprio di Riforma della Pubblica Amministrazione di Pio VII, 6 luglio 1816, Leone XII, 5 ottobre 1824 e 21 dicembre 1827), in atti pubblici ecclesiastici di qualificare conti i membri delle antiche famiglie patrizie e nobili delle Stato Pontificio.

    Francesco, capitano pontificio. Domenico, avvocato, cancelliere e notaro arcivescovile di Spoleto (1827).

    Simone (1811-1891), sposa nobile Cecilia dei conti Baglioni, patrizia di Perugia.

    Angelo (1854-1913), assume in Roma il cognome Crociani. Sposa nobile Agnese Moscatelli. Monsignor Giovanni Crociani (1809-1855), canonico della Basilica di San Lorenzo in Damaso, deputato generale per le scuole della Diocesi di Roma (1854).

    Enrico (Roma, 1839-1921), aggiunge il cognome dei nobili Alibrandi, ingegnere, artefice della linea ferroviaria Roma-Ancona, membro della giunta provvisoria del Governo di Roma (1870), Assessore alla Pubblica Istruzione (dal 1876), sindaco di Roma (1905), senatore del Regno (1906), grand’ufficiale dell’Ordine della Corona d’Italia, commendatore mauriziano, sposa nobile Teresa dei conti Bennicelli.

    Luigi Crociani (Roma, 1891-1955), cavaliere dell’Ordine della Corona d’Italia, ingegnere, architetto, professore di Architettura all’Università di Roma “La Sapienza”.

    Fernando Crociani (Roma, 1899-1954), capitano, volontario di guerra, sciarpa Littoria, commendatore dell’Ordine della Corona d’Italia, sposa Luisa Biagetti.

    Titolare di giuspatronati e cappellanie gentilizie, ricevuta nel Sovrano Militare Ordine di Malta nel ceto dei cavalieri di Grazia e Devozione e nel Sacro Militare Ordine Costantiniano di San Giorgio per Giustizia (Gran Croce). Decorata dell’Ordine della Corona d’Italia per quattro generazioni. Aggiunge al proprio il cognome di Baglioni “antica famiglia di condottieri e signori del Rinascimento italiano” dell’ava Cecilia (1822-1895), per Decreto del Ministro dell’Interno, 3 ottobre 2007.

    Arma (con corona patriziale, secolo XIV): d’azzurro alla banda d’oro, accompagnata da due monti di sei cime dello stesso. Alias (con corona comitale sull’architrave del palazzo gentilizio Cruciani del XVII secolo, attuale sede del Comune di Spello, ed affrescata nella Sala del Palazzo dei Priori): d’azzurro alla fascia di rosso, accompagnata in punta da tre rose uscenti da un prato, il tutto al naturale; ed in capo da un sole radiante d’oro.

    Motto: In hoc signo vinces.

    Fonte: http://crocianibaglioni.wordpress.com/

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Enter your email address to follow this blog and receive notifications of new posts by email.

Alătură-te altor 33 de urmăritori

Statistică

  • 155.590 hits
%d blogeri au apreciat: